Exodul 2

Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.

Femeia aceasta a rămas însărcinată, şi a născut un fiu. A văzut că este frumos, şi l-a ascuns trei luni.

Ne mai putând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el, şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului.

Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.

Fata lui Faraon s-a pogorât la râu, să se scalde; şi fetele care o însoţeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriaşul în mijlocul trestiilor, şi a trimis pe roaba ei să-l ia.

L-a deschis şi a văzut copilul: era un băieţaş care plângea. I-a fost milă de el, şi a zis: „Este un copil de al Evreilor!”

Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?”

„Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Şi fata s-a dus şi a chemat pe mama copilului.

Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, şi îţi voi plăti.” Femeia a luat copilul, şi l-a alăptat.

Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos); „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”

În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui.

S-a uitat în toate părţile, şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip.

A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”

Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, cum ai omorât pe Egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.

Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână.

Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă, şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor.

Dar au venit păstorii, şi le-au luat la goană. Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat, şi le-a adăpat turma.

Când s-au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?”

Ele au răspuns: „Un Egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, şi chiar ne-a scos apă, şi a adăpat turma.”

Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănânce pâine!”

Moise s-a hotărât să locuiască la omul acela, care i-a dat de nevastă pe fiica sa Sefora.

Ea a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom (Sunt străin aici); „căci”, a zis el, „locuiesc ca străin într-o ţară străină.”

După multă vreme, împăratul Egiptului a murit; şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei, şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.

Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.

Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, şi a luat cunoştinţă de ei.