Exodul 7

Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.

Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.

Eu voi împietri inima lui Faraon, şi Îmi voi înmulţi semnele şi minunile în ţara Egiptului.

Totuşi Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăţi.

Egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”

Moise şi Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: aşa au făcut.

Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci şi trei de ani, când au vorbit lui Faraon.

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:

„Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: ,Faceţi o minune!’ să zici lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într-un şarpe.”

Moise şi Aaron s-au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.

Inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.

Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în şarpe,

şi să zici lui Faraon: ,Domnul, Dumnezeul Evreilor, m-a trimis la tine, să-ţi spun: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.’

Acum, aşa vorbeşte Domnul: ,Iată cum vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.

Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă Egiptenilor să bea din apa râului.”

Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pârâurile lor, peste iazurile lor, şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge; şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn cât şi în vasele de piatră.”

Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, şi a lovit apele râului, sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge.

Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului.

Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.

Faraon s-a întors de la râu, şi s-a dus acasă; dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri.

Toţi Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.

Au trecut şapte zile, după ce a lovit Domnul râul.