Judecătorii 15

După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevasta mea în odaia ei”.

Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o urăşti”, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este sora sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.”

Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău”.

Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc.

A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele Filistenilor, şi a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât şi grâul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.

Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui”. Şi Filistenii s-au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decât după ce-mi voi răzbuna pe voi”.

I-a bătut aspru, pe spate şi pe pântece; apoi s-a pogorât şi a locuit în crăpătura stâncii Etam.

Atunci Filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda, şi s-au întins până la Lehi.

Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă”.

Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au pogorât la crăpătura stâncii Etam, şi au zis lui Samson: „Nu ştii că Filistenii stăpânesc peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.”

Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorât să te legăm, ca să te dăm în mâinile Filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî”.

Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi, şi l-au scos din stâncă.

Când a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini.

El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.

Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni”.

După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mâinile celor netăiaţi împrejur?”

Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi.

Samson a fost două zeci de ani judecător în Israel, pe vremea Filistenilor.