Matei 27

Când s-a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.

Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor,

şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”

Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat.

Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii, şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.”

Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului”, ca loc pentru îngroparea străinilor.

Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui.”

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel;

şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.”

Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu ,Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.

Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.

Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.

Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?”

Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”

Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul, şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii.

Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.

L-au dezbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.

Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!”

Şi scuipau asupra Lui, şi luau trestia şi-L băteau în cap.

După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus.

Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”,

I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.”

Apoi au şezut jos, şi-L păzeau.

Şi I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.”

Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.

Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,

şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”

Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:

„Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!

S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.

De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.

Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”

Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea.

Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”

Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul.

Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,

mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea lui, au intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora.

Sutaşul, şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare, şi au zis: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

Acolo erau şi multe femei, care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să-I slujească.

Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei.

Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus.

El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.

Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in,

şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat.

Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo, şi şedeau în faţa mormântului.

A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s-au dus împreună la Pilat,

şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: ,După trei zile voi învia.’

Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul, şi să spună norodului: ,A înviat din morţi!’ Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”

Ei au plecat, şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.”