:
1 Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile, pe care le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
8 Să piară, ca un melc, care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11 Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”