:
1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic: „Cine ne va vedea?
6 Pun la cale nelegiuiri, şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este înăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.
9 Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.