Romani 10

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi.

Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.

Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.

Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: ,Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer).

Sau: ,Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi).

Ce zice ea deci? ,Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.’ Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

după cum zice Scriptura: ,Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.’

În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

Fiindcă ,oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.’

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: ,Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!’

Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: ,Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?’

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Dar eu întreb: ,N-au auzit ei?’ Ba da; căci ,glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.’

Dar întreb iarăşi: ,N-a ştiut Israel lucrul acesta?’ Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: ,Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.’

Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: ,Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.’

Pe când, despre Israel zice: ,Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.’