:
1 Sufletul mi s-a obosit de viaţă; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerţi cu mine.
3 Este bine ca tu să oprimi, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor tale şi să străluceşti peste sfatul celor stricaţi?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 Să cauţi nelegiuirea mea şi să cercetezi păcatul meu?
7 Tu ştii că nu sunt stricat; şi nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 Mâinile tale m-au făcut şi m-au modelat de jur împrejur; totuşi mă nimiceşti.
9 Aminteşte-ţi, te implor, că m-ai făcut precum lutul; şi mă vei aduce înapoi în ţărână?
10 Nu m-ai turnat precum laptele şi nu m-ai închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele şi carne şi m-ai îngrădit cu oase şi tendoane.
12 Mi-ai dat viaţă şi favoare şi cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 Şi aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, ştiu că aceasta este în tine.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi şi nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; şi dacă sunt drept, totuşi nu îmi voi înălţa capul. Sunt plin de confuzie; de aceea priveşte nenorocirea mea,
16 Pentru că ea se măreşte. Mă vânezi ca un leu feroce; şi din nou te arăţi minunat asupra mea.
17 Îţi înnoieşti martorii împotriva mea şi îţi măreşti indignarea asupra mea; schimbări şi război sunt împotriva mea.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 Trebuia să fiu ca şi cum nu aş fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Nu sunt zilele mele puţine? Încetează şi lasă-mă în pace ca să am puţină mângâiere.
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în ţara întunericului şi umbra morţii;
22 O ţară a întunericului, ca însăşi întunericul; şi a umbrei morţii, fără nicio ordine, şi unde lumina este ca întunericul.