Iov 3

După aceasta, Iov şi-a deschis gura şi şi-a blestemat ziua.

Şi Iov a vorbit şi a spus:

Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.

Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenţie din înalt şi să nu strălucească lumina peste ea.

Să o întineze întunericul şi umbra morţii; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.

Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.

Iată, acea noapte să fie stearpă, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.

Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să îşi înalţe jelirea.

Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu fie; nici să nu vadă răsăritul zilei,

Pentru că nu a închis uşile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.

De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieşit din pântece?

De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?

Căci acum aş zace şi aş tăcea, aş dormi; atunci aş fi avut odihnă,

Cu împăraţi şi sfătuitori ai pământului, care şi-au zidit locuri pustii;

Sau cu prinţi care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint;

Sau ca o naştere ascunsă, nelatimp, nu aş mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.

Acolo cei stricaţi încetează a tulbura; şi acolo cei obosiţi au odihnă.

Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.

Cei mici şi cei mari sunt acolo; şi servitorul este liber de stăpânul lui.

Pentru ce se dă lumină celui în nefericire şi viaţă celui amărât în suflet,

Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; şi sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;

Care se bucură peste măsură şi se veselesc când pot găsi mormântul?

De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit?

Căci suspinul meu vine înainte să mănânc şi răcnetele mele sunt turnate ca apele.

Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea şi de ceea ce m-am temut m-a ajuns.

Nu am avut nici siguranţă, nici odihnă, nici tăcere; totuşi tulburarea a venit asupra mea.