Marcu 4

Şi a început din nou să îi înveţe lângă mare; şi s-a adunat la el o mare mulţime, astfel că el s-a urcat într-o corabie şi şedea pe mare; şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.

Şi îi învăţa multe lucruri în parabole şi le-a spus în doctrina lui:

Daţi ascultare; Iată, a ieşit un semănător să semene;

Şi s-a întâmplat, că pe când semăna, o sămânţă a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.

Şi alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; şi îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;

Dar când soarele a fost sus, a fost pârlită; şi pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.

Şi alta a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.

Şi alta a căzut pe pământ bun şi a dat rod, crescând şi înmulţindu-se; şi a adus, una treizeci şi una şaizeci şi una o sută.

Şi le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.

Şi când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.

Şi le-a spus: Vouă vă este dat să cunoaşteţi misterul împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;

Ca văzând, ei să vadă şi să nu priceapă; şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi păcatele lor să le fie iertate.

Şi le-a spus: Nu pricepeţi această parabolă? Şi cum veţi cunoaşte toate parabolele?

Semănătorul seamănă cuvântul.

Şi aceştia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan şi ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.

Şi în mod asemănător, aceştia sunt cei semănaţi pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;

Şi nu au rădăcină în ei înşişi şi aşa ţin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuţie din cauza cuvântului, îndată sunt poticniţi.

Şi aceştia sunt cei semănaţi printre spini; aceştia aud cuvântul,

Şi grijile acestei lumi şi înşelătoria bogăţiilor şi poftele altor lucruri, intrând, înăbuşă cuvântul şi cuvântul devine neroditor.

Şi aceştia sunt cei semănaţi pe pământ bun; aceştia aud cuvântul şi îl primesc şi aduc rod, unul treizeci, unul şaizeci şi unul o sută.

Şi le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Şi nu ca să fie pusă pe sfeşnic?

Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ţinut secret, decât ca să vină pe faţă.

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.

Şi le-a spus: Luaţi seama la ce auziţi; cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; şi vouă care auziţi vi se va adăuga mult.

Fiindcă oricui are, i se va da; şi cel ce nu are, de la el se va lua şi ce are.

Şi a spus: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca şi cum un om ar arunca sămânţă în pământ;

Şi ar dormi şi s-ar trezi noapte şi zi şi sămânţa ar răsări şi ar creşte, el nu ştie cum.

Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, după care grâu deplin în spic.

Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerişul.

Şi a spus: Cu ce vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?

Este ca un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele care sunt în pământ;

Dar după ce este semănat, creşte şi se face mai mare decât toate ierburile şi îşi întinde ramuri mari; aşa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.

Şi cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, aşa cum erau în stare să îl audă.

Dar nu le-a vorbit fără parabolă; şi când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.

Şi în aceeaşi zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem pe cealaltă parte.

Şi după ce au trimis mulţimea, l-au luat aşa cum era în corabie. Şi erau cu el şi alte corăbii mici.

Şi s-a ridicat o furtună mare de vânt şi valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.

Şi el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; şi ei l-au trezit şi i-a spus: Învăţătorule, nu îţi pasă că pierim?

Şi s-a ridicat şi a mustrat vântul şi a spus mării: Taci, linişteşte-te! Şi vântul a încetat şi a fost o mare linişte.

Şi le-a spus: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?

Şi s-au temut cu mare teamă şi au spus unii către alţii: Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă de el?