Matei 14

În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus;

Şi a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morţi; şi din această cauză se arată fapte puternice în el.

Fiindcă Irod prinsese pe Ioan şi îl legase şi îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip.

Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îţi este legiuit să o ai.

Şi voind să îl ucidă, se temea de mulţimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet.

Dar când s-a ţinut ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor şi i-a plăcut lui Irod.

De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.

Şi fiind învăţată dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.

Şi împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurămintelor şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea.

Şi a trimis şi a decapitat pe Ioan în închisoare.

Şi capul lui a fost adus pe o tavă şi dat fetei; şi l-a dus mamei ei.

Şi discipolii lui au venit şi au luat trupul şi l-au îngropat şi s-au dus şi i-au spus lui Isus.

Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; şi când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăţi.

Şi Isus a mers şi a văzut o mulţime mare şi i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.

Şi pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu şi timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate şi să îşi cumpere de mâncare.

Dar Isus le-a spus: Nu au nevoie să plece; daţi-le voi să mănânce.

Iar ei îi spun: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

Şi el a spus: Aduceţi-le aici la mine.

Şi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă şi a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind în sus spre cer a binecuvântat; şi frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulţimilor.

Şi au mâncat toţi şi au fost săturaţi; şi au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coşuri pline.

Şi cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Şi imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie şi să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulţimilor.

Şi după ce a dat drumul mulţimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; şi pe când s-a făcut seară, era acolo singur.

Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă.

Şi Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare.

Şi când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; şi de frică au strigat.

Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniţi, eu sunt; nu vă temeţi!

Şi Petru i-a răspuns şi a zis: Doamne, dacă eşti tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă.

Iar el a spus: Vino! Şi coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus.

Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; şi începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă.

Şi imediat Isus a întins mâna şi l-a apucat şi i-a spus: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

Şi după ce au intrat în corabie, vântul a încetat.

Atunci cei ce erau în corabie au venit şi i s-au închinat, spunând: Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu.

Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

Şi când bărbaţii din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ţinutul acela de jur împrejur şi au adus la el pe toţi cei ce erau bolnavi.

Şi l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; şi toţi câţi s-au atins au fost complet însănătoşiţi.