Proverbele 7

Fiul meu, ţine cuvintele mele şi strânge cu tine poruncile mele.

Ţine poruncile mele şi vei trăi; şi legea mea ca lumina ochilor tăi.

Leagă-le împrejurul degetelor tale, scrie-le pe tăblia inimii tale.

Spune înţelepciunii: Tu eşti sora mea; şi numeşte înţelegerea, ruda ta;

Ca ele să te ţină departe de femeia străină, de străina care linguşeşte cu vorbele ei.

Căci de la fereastra casei mele am privit prin deschizătura mea,

Şi am văzut printre cei simpli, am deosebit printre tineri un tânăr lipsit de înţelegere,

Trecând strada aproape de colţul ei; şi el mergea pe calea spre casa ei,

În amurg, în seara zilei, în negrul şi întunericul nopţii;

Şi, iată, l-a întâlnit o femeie cu îmbrăcămintea unei curve şi cu inima vicleană.

(Ea este gălăgioasă şi încăpăţânată; picioarele nu îi stau în casă;

Acum afară, acum pe străzi şi pândeşte la fiecare colţ).

Aşa l-a prins şi l-a sărutat şi cu o faţă neruşinată i-a spus:

Am ofrande de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit promisiunile.

De aceea am ieşit să te întâlnesc, din timp am căutat faţa ta şi te-am găsit.

Mi-am aşternut patul cu cuverturi, cu tapiţerii, cu in subţire din Egipt.

Mi-am parfumat patul cu mir, aloe şi scorţişoară.

Vino să ne umplem cu iubire până dimineaţă, să ne desfătăm cu iubiri.

Pentru că soţul nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă;

A luat o pungă de bani cu el şi va veni acasă la ziua stabilită.

Cu vorbirea ei măgulitoare l-a ademenit, cu linguşeala buzelor ei l-a forţat.

El merge deodată după ea, cum merge un bou la măcelărie, sau ca un nebun la disciplinarea în butuci,

Până ce o săgeată îi străpunge ficatul, precum o pasăre se grăbeşte la capcană şi nu ştie că aceasta o va costa viaţa.

De aceea daţi-mi acum ascultare, copii, şi daţi atenţie cuvintelor gurii mele.

Să nu se abată inima ta spre căile ei, nu te rătăci în cărările ei.

Fiindcă ea a doborât mulţi răniţi; da, mulţi bărbaţi puternici au fost ucişi de ea.

Casa ei este calea spre iad, mergând în jos la cămările morţii.