Nebunul a spus în inima lui: Nu este Dumnezeu. Corupţi sunt ei şi au făcut nelegiuiri scârboase, nu este niciunul care face binele.
2
Dumnezeu s-a uitat din cer peste copiii oamenilor, să vadă dacă este vreunul care să înţeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3
Fiecare a mers înapoi, toţi împreună au devenit murdari; nu este niciunul care să facă bine, niciunul măcar.
4
Nu au lucrătorii nelegiuirii cunoaştere? Cei care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine nu au chemat pe Dumnezeu.
5
Acolo unde nu era spaimă, au fost ei în mare spaimă, fiindcă Dumnezeu a împrăştiat oasele celui ce aşază tabăra împotriva ta, tu i-ai făcut de ruşine pentru că Dumnezeu i-a dispreţuit.
6
O, de ar veni salvarea lui Israel din Sion! Când Dumnezeu aduce înapoi pe poporul său din captivitate, Iacob se va bucura şi Israel se va veseli.