Exodul 13

Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:

„Sfinţeşte pentru Mine pe orice întâi-născut, pe oricine deschide pântecele între fiii lui Israel, din om şi din animal: este al Meu“.

Şi Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, în care aţi ieşit din Egipt, din casa robilor; pentru că Domnul v-a scos cu mână tare din acest loc. Şi să nu se mănânce nimic cu aluat.

Voi ieşiţi astăzi, în luna Abib.

Şi va fi aşa: când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor şi a hetiţilor şi a amoriţilor şi a heviţilor şi a iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară în care curge lapte şi miere, vei împlini această slujbă în luna aceasta.

Şapte zile să mănânci azime; şi în ziua a şaptea este sărbătoare pentru Domnul.

În cele şapte zile să se mănânce azime; şi să nu se vadă la tine pâine cu aluat şi să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale.

Şi să istoriseşti fiului tău în ziua aceea, zicând: «Este pentru ceea ce mi-a făcut Domnul când am ieşit din Egipt».

Şi aceasta să-ţi fie ca semn pe mâna ta şi ca o amintire între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta; pentru că Domnul te-a scos din Egipt cu mână tare.

Şi să ţii această rânduială la timpul ei, din an în an.

Şi va fi aşa: când te va aduce Domnul în ţara canaaniţilor, cum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi ţi-o va da,

vei consacra pentru Dumnezeu tot ce deschide pântecele şi orice întâi-născut care vine din animalele tale; cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.

Şi pe orice întâi-născut al măgăriţei îl vei răscumpăra cu un miel; şi, dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Şi pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra.

Şi va fi aşa: când te va întreba fiul tău în viitor, zicând: «Ce este aceasta?», atunci îi vei zice: «Domnul ne-a scos cu mână tare din Egipt, din casa robilor.

Şi a fost aşa: când Faraon s-a încăpăţânat să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a omorât pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la întâiul-născut al oamenilor până la întâiul-născut al animalelor: de aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice întâi-născut al fiilor mei.

Şi să-ţi fie ca semn pe mâna ta şi ca fruntare între ochii tăi, pentru că Domnul ne-a scos cu mână tare din Egipt»“.

Şi a fost aşa: după ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu i-a dus pe drumul ţării filistenilor, deşi acela era aproape. Pentru că Dumnezeu a zis: „Ca nu cumva poporul, văzând lupta, să regrete şi să se întoarcă în Egipt“.

Şi Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească pe drumul pustiului Mării Roşii. Şi fiii lui Israel au ieşit rânduiţi de bătaie din ţara Egiptului.

Şi Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, pentru că pusese pe fiii lui Israel să jure cu jurământ, zicând: „Dumnezeu vă va cerceta negreşit; atunci să-mi luaţi oasele cu voi de aici“.

Şi au plecat din Sucot şi au aşezat tabăra în Etam, la marginea pustiului.

Şi Domnul mergea înaintea feţei lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să le arate calea, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să meargă zi şi noapte.

Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea, dinaintea poporului.