Geneza 48

Şi a fost aşa: după aceste lucruri i s-a spus lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav“. Şi el a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim.

Şi i s-a dat de ştire lui Iacov, zicând: „Iată, Iosif, fiul tău, vine la tine“. Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.

Şi Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat în Luz, în ţara Canaanului, şi m-a binecuvântat.

Şi mi-a zis: „Iată, te voi face să fii roditor şi te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca stăpânire pentru totdeauna.

Şi acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului până am venit eu la tine în Egipt, vor fi ai mei: Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

Iar familia ta pe care o vei naşte după ei să fie a ta; ei vor fi numiţi după numele fraţilor lor în moştenirea lor.

Şi, când am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în ţara Canaanului, pe drum, când mai era o bucată oarecare de mers până la Efrata; şi am înmormântat-o acolo, pe drum spre Efrata, adică Betleem“.

Şi Israel a văzut pe fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?“

Şi Iosif a zis tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici“. Şi el a zis: „Adu-mi-i, te rog, ca să-i binecuvântez“.

Dar ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, nu putea să vadă. Şi i-a apropiat de el; şi el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

Şi Israel a zis lui Iosif: „Nu gândeam să-ţi mai văd faţa; şi, iată, Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa“.

Şi Iosif i-a luat de la genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.

Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în dreapta sa, spre stânga lui Israel, şi pe Manase în stânga sa, spre dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de el.

Şi Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim – şi el era cel mai mic – şi mâna stângă pe capul lui Manase, încrucişându-şi mâinile, pentru că Manase era cel întâi-născut.

Şi a binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac,
Dumnezeul care a fost păstorul meu de când sunt până în ziua aceasta,

Îngerul care m-a răscumpărat din orice rău
să binecuvânteze pe aceşti tineri;
şi numele meu să fie chemat peste ei
şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac;
şi să crească devenind o mulţime în mijlocul ţării“.

Şi, când a văzut Iosif că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, a fost rău în ochii săi şi a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, pentru că acesta este cel întâi-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui“.

Dar tatăl său n-a vrut şi a zis: „Ştiu, fiul meu, ştiu; şi el va ajunge un popor şi va fi mare şi el, dar cu adevărat fratele său cel mai mic va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni“.

Şi i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
„În tine va binecuvânta Israel, zicând:
«Să te facă Dumnezeu ca pe Efraim şi ca pe Manase!»“
Şi a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

Şi Israel a zis lui Iosif: „Iată, eu mor; şi Dumnezeu va fi cu voi şi vă va aduce din nou în ţara părinţilor voştri.

Şi îţi dau ţie o parte mai mult decât au fraţii tăi, pe care am luat-o din mâna amoritului, cu sabia mea şi cu arcul meu“.