Matei 14

În timpul acela, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus;

şi spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrările de putere se manifestă prin el“.

Pentru că Irod îl prinsese pe Ioan şi îl legase şi-l pusese în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip;

pentru că Ioan îi spunea: „Nu-ţi este permis s-o ai“.

Şi, dorind să-l omoare, se temea de mulţime, pentru că ei îl considerau profet.

Dar, când s-a sărbătorit ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul lor şi a plăcut lui Irod.

De aceea el a promis cu jurământ să-i dea orice ar cere.

Dar ea, îndemnată de mama ei, ·a spus: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul“.

Şi împăratul s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau la masă împreună cu el, a poruncit să-i fie dat;

şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan în închisoare.

Şi capul lui a fost adus pe o farfurie şi a fost dat fetei; şi ea l-a dus mamei sale.

Şi ucenicii lui au venit şi au luat trupul şi l-au înmormântat; şi au venit şi au dat de ştire lui Isus.

Şi Isus, când a auzit, a plecat de acolo într-o corabie, spre un loc pustiu, deoparte; şi mulţimile, auzind, L-au urmat pe jos, din cetăţi.

Şi, ieşind, El a văzut o mare mulţime şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.

Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El, spunând: „Locul este pustiu şi timpul deja trecut; dă drumul mulţimilor, ca să meargă în sate şi să-şi cumpere mâncare“.

Dar Isus le-a spus: „N-au nevoie să meargă; daţi-le voi să mănânce“.

Dar ei ·I-au spus: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“.

Şi El le-a spus: „Aduceţi-le aici la Mine“.

Şi, poruncind mulţimilor să stea jos pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind spre cer, a binecuvântat şi, frângând pâinile, le-a dat ucenicilor, şi ucenicii mulţimilor.

Şi toţi au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat prisosul de firimituri, douăsprezece coşniţe pline.

Iar cei care mâncaseră erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Şi îndată El i-a obligat pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, până va da drumul mulţimilor.

Şi, după ce a dat drumul mulţimilor, S-a suit pe munte, deoparte, ca să Se roage; şi, când s-a făcut seară, era singur acolo,

iar corabia era acum în mijlocul mării, bătută de valuri, pentru că vântul era împotrivă.

Dar, la a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare.

Şi ucenicii, văzându-L umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: „Este o nălucă!“; şi, de frică, au strigat.

Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi!“

Şi Petru, răspunzându-I, a spus: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape“.

Şi El i-a spus: „Vino!“ Şi Petru, coborând din corabie, umbla pe ape, ca să vină la Isus.

Dar, văzând vântul puternic, s-a temut; şi, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!“

Şi îndată Isus a întins mâna şi l-a apucat şi ·i-a spus: „Puţin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“

Şi, când au intrat ei în corabie, vântul s-a potolit;

iar cei din corabie au venit şi I s-au închinat, spunând: „Cu adevărat eşti Fiu al lui Dumnezeu!“

Şi, trecând dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului.

Şi, când oamenii din locul acela L-au recunoscut, au trimis în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi aceia care erau bolnavi;

şi Îl rugau ca numai să-I atingă marginea hainei; şi toţi câţi s-au atins au fost vindecaţi deplin.