Numeri 23

Şi Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci“.

Şi Balac a făcut cum zisese Balaam. Şi Balac şi Balaam au adus un viţel şi un berbec pe fiecare altar.

Şi Balaam i-a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi îndepărta; poate mă va întâmpina Domnul; şi orice-mi va arăta, îţi voi spune“. Şi a mers pe o înălţime golaşă.

Şi Dumnezeu l-a întâmpinat pe Balaam. Şi el I-a zis: „Am făcut şapte altare şi pe fiecare altar am adus un viţel şi un berbec“.

Şi Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi să vorbeşti aşa“.

Şi s-a întors la el şi, iată, stătea lângă arderea sa de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.

Şi şi-a rostit profeţia şi a zis:
„Balac, împăratul Moabului, m-a adus din Aram, din munţii răsăritului:
«Vino! blestemă-mi pe Iacov. Şi vino, învinuieşte pe Israel».

Cum să blestem eu pe cine n-a blestemat Dumnezeu?
Şi cum să învinuiesc eu pe cine n-a fost învinuit de Domnul?

Pentru că îl văd de pe vârful stâncilor şi-l privesc de pe dealuri.
Iată, este un popor care va locui deoparte şi nu va fi numărat printre naţiuni.

Cine poate număra pulberea lui Iacov şi numărul celei de-a patra părţi a lui Israel?
Sufletul meu să moară de moartea celor drepţi şi sfârşitul meu să fie ca al lor!“

Şi Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat ca să-i blestemi pe vrăjmaşii mei şi, iată, i-ai binecuvântat cu totul“.

Şi el a răspuns şi a zis: „Nu trebuie eu să fiu atent să spun ce mi-a pus Domnul în gură?“

Şi Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine într-alt loc, de unde îi vei vedea; vei vedea numai partea cea mai îndepărtată a lor, şi nu-i vei vedea pe toţi; şi blestemămi-i de acolo“.

Şi l-a luat în ogorul veghetorului, spre vârful Pisga, şi a zidit şapte altare şi a adus un viţel şi un berbec pe fiecare altar.

Şi i-a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu Îl voi întâmpina pe Domnul acolo“.

Şi Domnul l-a întâmpinat pe Balaam şi a pus un cuvânt în gura lui şi a zis: „Întoarce-te la Balac şi să vorbeşti aşa“.

Şi a venit la el şi, iată, stătea lângă arderea sa de tot, şi căpeteniile Moabului erau cu el. Şi Balac i-a zis: „Ce a spus Domnul?“

Şi el şi-a rostit profeţia şi a zis:
„Ridică-te, Balac, şi ascultă! Pleacă urechea la mine, fiul lui Ţipor!

Dumnezeu nu este om, ca să mintă, nici fiu de om, ca să-I pară rău.
A zis El şi nu va face? Şi a vorbit El şi nu va împlini?

Iată, am primit să binecuvântez; şi El a binecuvântat şi eu nu pot întoarce.

El n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel.
Domnul Dumnezeul său este cu el şi strigătul unui împărat este în mijlocul lui.

Dumnezeu i-a scos din Egipt: El are tăria ca a bivolului.

Pentru că nu este descântec împotriva lui Iacov, nici ghicire împotriva lui Israel;
la timpul său se va zice despre Iacov şi despre Israel: «Ce a lucrat Dumnezeu!»

Iată, poporul se va scula ca o leoaică şi va îndrăzni ca un leu.
Nu se va culca până nu va sfâşia prada şi până nu va bea sângele celor ucişi“.

Şi Balac i-a zis lui Balaam: „Nici nu-i blestema, dar nici nu-i binecuvânta!“

Şi Balaam a răspuns şi i-a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus eu, zicând: «Tot ce va spune Domnul, aceea voi face»?“

Şi Balac i-a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-alt loc; poate va fi plăcut în ochii lui Dumnezeu ca să mi-i blestemi de acolo“.

Şi Balac l-a luat pe Balaam pe vârful Peor, care priveşte spre pustiu.

Şi Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci“.

Şi Balac a făcut cum zisese Balaam şi a adus un viţel şi un berbec pe fiecare altar.