Proverbele 7

Fiul meu, păzeşte cuvintele mele şi păstrează cu tine poruncile mele!

Păzeşte poruncile mele şi trăieşte; şi învăţătura mea, ca lumina ochiului tău.

Leagă-le la degetele tale, scrie-le pe tăbliţa inimii tale!

Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“ Şi numeşte inteligenţa ruda ta,

ca ele să te ferească de femeia străină, de străina care linguşeşte prin cuvintele ei.

✡ Pentru că la fereastra casei mele am privit printre zăbrelele mele

şi am zărit printre cei neîncercaţi, am observat printre fii un tânăr fără minte,

trecând pe strada apropiată de colţul ei şi mergea pe cale spre casa ei,

în amurg, în seara zilei, în întunecimea nopţii şi în întuneric.

Şi, iată, l-a întâmpinat o femeie având înfăţişarea unei curve şi inima şireată.

Era gălăgioasă şi fără astâmpăr; picioarele nu-i stăteau acasă:

când afară, când în pieţe; şi pândea la orice colţ.

Şi l-a apucat şi l-a sărutat şi cu faţă neruşinată i-a zis:

„Am jertfe de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit promisiunile.

De aceea am ieşit să te întâlnesc, să-ţi caut stăruitor faţa şi te-am găsit!

Mi-am împodobit patul cu cuverturi tapisate, de in colorat, din Egipt;

mi-am stropit aşternutul cu mir, aloe şi scorţişoară.

Vino să ne îmbătăm de iubire până dimineaţa, să ne desfătăm cu dezmierdări.

Pentru că soţul nu este acasă; a plecat într-o călătorie lungă,

a luat punga de bani cu el, va veni acasă în ziua de lună plină“.

Cu ispitirea ei multă, ea l-a ademenit; cu linguşirea buzelor ei, l-a convins.

El a mers deodată după ea, cum merge un bou la înjunghiere şi ca un cerb care aleargă spre cursă,

până când o săgeată îi străpunge ficatul: cum se grăbeşte o pasăre spre laţ şi nu ştie că îşi pierde viaţa.

✡ Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

Să nu ţi se abată inima pe căile ei, să nu rătăceşti pe cărările ei.

Pentru că ea a doborât pe mulţi, rănindu-i, şi toţi cei ucişi de ea au fost puternici.

Casa ei este calea spre Locuinţa morţilor, coborând la cămările morţii.