:

Psalmii 104

1

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti foarte mare, Tu eşti îmbrăcat în măreţie şi splendoare!

2

Cel care Se înveleşte cu lumina ca şi cu o manta; întinde cerurile ca un cort;

3

Cel care pune bârnele cămărilor Lui înalte în ape; din nori Îşi face car; umblă pe aripile vântului;

4

Cel care face îngerii Săi duhuri, slujitorii Săi flăcări de foc.

5

✡ El a aşezat pământul pe temeliile lui: el nu se va clătina niciodată.

6

L-ai acoperit cu adâncul ca şi cu un veşmânt; apele stăteau deasupra munţilor:

7

la mustrarea Ta, ele au fugit, la glasul tunetului Tău, s-au grăbit să fugă,

8

munţii s-au ridicat, văile s-au coborât, până la locul pe care l-ai rânduit Tu pentru ele.

9

Tu ai pus o margine peste care nu vor trece; nu se vor mai întoarce să acopere pământul.

10

El este Cel care a trimis izvoarele în văi, ele curg între munţi,

11

ele adapă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici îşi potolesc setea;

12

lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.

13

El este Cel care adapă munţii din cămările Sale înalte; pământul se satură cu rodul lucrărilor Tale;

14

✡ Cel care face să crească iarbă pentru vite şi plante pentru a sluji omului, făcând să iasă pâine din pământ,

15

şi vin, care înveseleşte inima omului; cu untdelemn face să-i strălucească faţa; şi cu pâine întăreşte inima omului.

16

Copacii Domnului se satură, cedrii Libanului, pe care i-a sădit,

17

unde îşi fac păsările cuiburi; chiparoşii sunt locuinţa berzei.

18

Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici; stâncile, adăpost pentru şafani.

19

El este Cel care a făcut luna pentru anotimpuri; soarele îşi cunoaşte apusul.

20

Tu aduci întuneric şi se face noapte: atunci ies toate fiarele pădurii după pradă;

21

puii de leu răcnesc după pradă şi-şi cer hrana de la Dumnezeu.

22

Soarele răsare, ele se retrag şi se culcă în vizuinele lor.

23

Omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.

24

✡ Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale.

25

✡ Marea aceasta mare şi întinsă în toate părţile! Acolo se mişcă vietăţi fără număr, mici şi mari.

26

Acolo umblă corăbiile, leviatanul acela pe care l-ai făcut Tu, ca să se joace în ea.

27

Toate aşteaptă de la Tine, ca să le dai hrana la timp.

28

Tu le dai, ele adună; Tu Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.

29

Îţi ascunzi faţa, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.

30

Trimiţi Duhul Tău: ele sunt create şi înnoieşti faţa pământului.

31

✡ Gloria Domnului va fi pentru totdeauna: Domnul Se va bucura de lucrările Sale.

32

El priveşte spre pământ, şi el se cutremură; atinge munţii şi ei fumegă.

33

Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.

34

Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.

35

Păcătoşii se vor sfârşi de pe pământ şi cei răi nu vor mai fi. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Link: