✸ Şi din nou mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată un sul care zbura.
2
Şi el mi-a zis: „Ce vezi?“ Şi eu am spus: „Văd un sul zburând; lungimea lui este de douăzeci de coţi şi lăţimea lui de zece coţi“.
3
Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care se răspândeşte pe faţa întregului pământ, pentru că oricine fură va fi nimicit, după cum este scris pe partea aceasta; şi oricine jură va fi nimicit, după cum este scris pe partea aceea“.
4
„Îl voi face să se răspândească“, zice Domnul oştirilor, „şi va intra în casa hoţului şi în casa celui care jură fals pe Numele Meu; şi va locui în mijlocul casei lui şi o va mistui cu lemnele ei şi cu pietrele ei“.
5
Şi îngerul care vorbea cu mine a apărut şi mi-a zis: „Ridică-ţi acum ochii şi vezi: Ce este aceasta care iese la iveală?“
6
Şi eu am zis: „Ce este aceasta?“ Şi el a zis: „Aceasta este efa care iese la iveală“. Şi a zis: „Aceasta este înfăţişarea lor pe tot pământul“.
7
Şi, iată, s-a ridicat o placă rotundă de plumb; şi era o femeie care şedea în mijlocul efei.
8
Şi el a zis: „Aceasta este răutatea“. Şi a aruncat-o în mijlocul efei; şi a aruncat greutatea de plumb peste gura ei.
9
Şi mi-am ridicat ochii şi am văzut şi, iată, au ieşit două femei; şi vântul bătea în aripile lor; şi ele aveau aripi ca aripile berzei; şi ele au ridicat efa între pământ şi ceruri.
10
Şi am zis îngerului care vorbea cu mine: „Unde duc acestea efa?“
11
Şi el mi-a zis: „În ţara Şinearului, ca să-i construiesc o casă; şi va fi aşezată şi pusă acolo pe temelia ei“.