:
1 (Un psalm al lui David, când a fugit din faţa lui Avesalom, fiul său.) Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2 Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
3 Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4 Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5 Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6 Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7 Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8 A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.