(Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor pentru sfinţirea casei.) Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea.
2
Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat.
3
Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.
4
Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
5
Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria.
6
Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!"
7
Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat.
8
Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga.
9
Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău?
10
Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
11
Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie.
12
Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!