Psalmii 44

(Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelegere.) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.

Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.

Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.

Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob;

Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.

Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.

Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.

Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.

Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;

Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.

Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit;

Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut.

Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;

Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.

Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,

De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.

Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău

Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,

Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.

De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,

Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.

Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.

Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit.

Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?

Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.