:
1 Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
2 Cântaţi o cântare, sunaţi din tobă, din harfa cea plăcută şi din alăută!
3 Sunaţi din trâmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
4 Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
5 El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului… Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: –
6 „I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul.
7 Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. –
8 Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M-ai asculta!
9 Nici un dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
10 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!”
11 Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat.
12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
13 O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
14 Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;
15 cei ce urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
16 L-aş hrăni cu cel mai bun grâu, şi l-aş sătura cu miere din stâncă.