:
1 Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2 – „Până când veţi judeca strâmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? –
3 Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4 Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.”
5 Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt.”
7 Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.” –
8 Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.