Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
2
Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
3
Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
4
Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
5
Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.
6
Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
7
Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
8
Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
9
Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
10
În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
11
Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!"
12
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
13
Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
14
Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
15
Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.
16
Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.
17
Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
18
Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.