(Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru cele ascunse ale fiului.) Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2
Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
3
Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!
4
Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5
Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.
6
Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7
Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8
Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9
Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
10
Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11
Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.
12
Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
13
Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
14
Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15
Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16
Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
17
Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18
Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19
Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20
Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.