:
1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.
2 Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,
3 Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat.
4 Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
5 Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
6 Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui.
7 Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
8 Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul.
9 Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles.
10 Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.